Mă bucur că am avut posibilitatea să particip la această Conferinţă. Am aflat care sunt realizările obţinute în domeniul HIV pe parcursul ultimilor doi ani de către autorităţi şi societatea civilă. Ceea ce am remarcat este că avem încă foarte mult de lucru. Mi-au plăcut toate prezentările, dar aş avea un comentariu pe marginea programelor educaţionale, care se predau astăzi în instituţiile de învăţământ. 

 

Mai mulţi ani la rând mergem cu lecţii de informare prin şcoli (în baza permisului aprobat de Ministerul Educaţiei) şi descoperim o realitate alarmantă, când elevii din clasele a 9-12 nu cunosc aproape nimic despre infecţiile cu transmitere sexuală, inclusiv despre HIV/SIDA. Şi aceasta, în situaţia când potrivit curriculei şcolare, elevii beneficiază de nişte subiecte la tematica respectivă. În înţelegerea noastră (a reprezentanţilor organizaţiei neguvernamentale), se pare că o mare parte dintre  profesorii care predau elevilor obiectele ce includ capitolele de sănătate pur şi simplu neglijează temele legate de transmiterea infecţiilor sexuale, metodele de protejare împotriva infecţiei HIV etc., chiar dacă statistica arată că un anumit procent de adolescenţi încep relaţiile sexuale în timpul când sunt elevi.

Lecţiile de informare le desfăşurăm în perioada noiembrie-decembrie şi sunt dedicate Zilei Mondiale de combatere a SIDA (1 decembrie). Deşi suntem puţine persoane, ne străduim să acoperim în fiecare an un anumit număr de instituţii educaţionale din municipiul Chişinău (sectoarele Buiucani, Ciocana, Râşcani, Botanica, Centru). În cadrul sesiunilor de informare le propunem elevilor să completeze un chestionar, în care trebuie să răspundă la câteva întrebări legate de HIV/SIDA. Rămânem surprinşi că doar câţiva elevi din clasă au anumite cunoştinţe despre această infecţie. Ceilalţi nu dispun nici de cele mai elementare informaţii referitor la comportamentul de risc. Nu conştientizează însemnătatea păstrării sănătăţii şi protejării de anumite infecţii, care sunt deosebit de grave pentru sănătate.  Posibil, pedagogii în şcoală nu îşi permit să pronunţe cuvântul prezervativ, le este incomod să le vorbească copiilor cum să se protejeze de infecţiile sexuale şi de sarcinile nedorite. Dar faptul că în clasa a 7-a o mare parte dintre fete deja au început viaţa sexuală – se acceptă şi se consideră normal.

 

În anul 2014, la sugestia unei doamne învăţătoare, ne propunem să organizăm lecţii pentru elevii din clasele a IX-XII la Centrul Social din municipiul Chişinău, unde vor putea afla mai multe informaţii despre infecţiile cu transmitere sexuală şi despre problemele cu care se confruntă persoanele infectate şi afectate de HIV/SIDA.

 

Conferinţa Naţională HIV/SIDA a urmărit abordarea celor mai importante probleme cu privire la mecanismele de implementare a programelor îndreptate spre realizarea dezideratului: „Zero infecții noi, Zero stigmatizare, Zero decese cauzate de SIDA”. În opinia participanţilor, acest scop poate fi atins dacă toate eforturile depuse în domeniul HIV/SIDA de organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale, comunitatea persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA, precum şi alţi parteneri strategici - vor fi orientate spre atingerea obiectivelor comune în baza cărora se vor desfăşura activităţile în viitor. Acestea ar fi: sporirea investițiilor strategice şi de lungă durată pentru domeniul HIV/SIDA, inclusiv prin creșterea ponderii resurselor domestice în finanțarea răspunsului național la epidemia HIV/SIDA; oferirea accesului universal la servicii medicale și sociale de calitate (diagnosticare, tratament, îngrijire şi suport).

 

Agenda de lucru a Conferinței a inclus subiecte de actualitate, prezentate în cadrul sesiunilor plenare, dar şi a sesiunilor tematice, oferind participanţilor oportunitatea de a discuta şi a se expune liber pe marginea prezentărilor raportorilor. Propunerile şi recomandările identificate pe durata lucrărilor Conferinţei au fost incluse într-o Declaraţie, textul căreia poate fi accesat la linkul http://www.ccm.md/news/727/79/Declaratia-Conferintei-HIV-SIDA-2013

 

Printre oaspeţii de onoare ai Conferinţei au fost: Michel Kazatchkine, reprezentantul special al Secretarului General ONU pentru HIV/SIDA în Europa de Est și Asia Centrală;  Nicola Harrington Buhay, reprezentant Permanent ONU în Republica Moldova. Mesaje oficiale în deschiderea Conferinţei au mai adresat: Andrei Usatîi, Ministrul Sănătăţii al Republicii Moldova; Ruslan Poverga, reprezentantul comunităţii persoanelor care trăiesc cu HIV şi a grupurilor cu risc sporit de infectare.

 

În amintirea tuturor persoanelor care au decedat de SIDA în Moldova, participanţii la Conferinţă au păstrat un minut de reculegere.

 

Conferinţa Naţională HIV/SIDA 2013 a fost organizată de către Consiliul naţional de coordonare a programelor naţionale de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA, infecţiilor cu transmitere sexuală şi de control al tuberculozei (CNC TB/SIDA), cu suportul Centrului pentru Politici şi Analize în Sănătate în cadrul  programului „Reducerea impactului infecției HIV în Republica Moldova”, finanțat de Fondul Global de combatere a SIDA, Tuberculozei și Malariei.

According to the study, a person in his or her 20s who contracts HIV can now expect to live into the 70s. This is vastly different from the 1980s, when the diagnosis of HIV meant one only had a few years to live.

 

The study's authors followed individuals pursuing combination anti-retroviral therapy (ART) from 2000 to 2007. Despite the overall improvements in life expectancy, not everyone is benefiting equally. "Differences by sex, race, HIV transmission risk group, and CD4 count remain," the study explains.

 

The higher life expectancy is largely due to improved treatments with fewer side effects for those who are able to afford them.

 

The Vancouver Sun spoke with HIV researcher Dr. Julio Montaner who contributed to the study.

Via the Vancouver Sun: In 2000, the average 20-year-old newly diagnosed with HIV could expect to live another 36 years. By 2006, that figure had climbed to 51 years.

 

"I don't think, in all honesty, that there has been an area of medicine that has undergone [as big a] revolutionary evolution over our lifetime as HIV has," Montaner says.

 

Still, despite the tremendous improvements, many questions remain. Speaking to the Vancouver Sun, Montaner said it is still unclear if younger HIV-positive people who are taking the newer medicines will suffer from accelerated aging.

 

Via the Vancouver Sun: "We do see what appears to be accelerated aging among people infected with HIV that have been living with HIV for a long time. But it's premature for us to conclude whether this is going to be a generalized phenomenon or not."

 

Este prima Conferinţă Naţională HIV/SIDA la care particip în Republica Moldova şi sunt foarte impresionat de dedicaţia persoanelor care activează în acest domeniu. Apreciez foarte mult faptul că reprezentanţii ministerelor (structurilor guvernamentale) au participat la această platformă de discuţii cu societatea civilă. M-a impresionat şi felul în care reprezentanţii ONG-urilor conştientizează problemele existente şi se implică în rezolvarea lor. Pe de altă parte, am observat şi barierele care există,  în special cele financiare. Recunosc o situaţie similară din România. Ministerul Sănătăţii este obligat să prioritizeze şi să distribuie banii nu doar pentru HIV, dar şi pentru celelalte maladii, pentru că are responsabilitate pentru întreaga populaţie din Moldova. La fel, cum şi Ministerul Sănătăţii din România are aceeaşi responsabilitate în faţa cetăţenilor. Totuşi, fondurile financiare necesare pentru gestionarea crizei infecţiei HIV şi tuberculozei sunt insuficiente şi este necesar să fie crescute pe viitor, deoarece vorbim despre o problemă de sănătate publică. Diferenţa între sănătatea publică şi alte maladii este că infecţia HIV (asemeni tuberculozei, hepatitei C) nu afectează doar nişte grupuri vulnerabile, ci au potenţialul de a afecta întreaga societate. Din această cauză, pe termen lung, este obligatoriu ca autorităţile să gândească strategic şi să ţină cont de colaborarea cu organizaţiile societăţii civile şi de susţinerea lor. Până în prezent ONG-urile au reuşit să atragă fonduri internaţionale pentru soluţionarea problemelor, dar aceasta nu va mai fi atât de uşor în viitor.

 

Mă voi referi doar la Programele schimbului de seringi, care începând cu anul 2000 până în prezent au fost finanţate exclusiv din fondurile internaţionale, în special de Fondul Global, cu susţinerea căruia am reuşit să extindem serviciile şi să acoperim în anul 2009 circa 9000 de beneficiari, consumatori de droguri injectabile (UDI), cu distribuirea aproximativ a 1,7 milioane de seringi. Din vara anului 2010 situaţia s-a schimbat dramatic: Fondul Global şi-a încheiat finanţarea în România, în plus, ne-am confruntat cu problema comercializării legale a substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive, care au schimbat profilul consumatorului de droguri injectabile (de la consumul heroinei la stimulentele sintetice). Ca urmare, a crescut numărul de injectări pe zi per persoană şi, în contextul scăderii accesului la echipamentul steril de injectare, a crescut numărul persoanelor infectate cu HIV. Pentru exemplificare: dacă între 2007 şi 2010 au fost înregristrate 28 cazuri noi de HIV în rândul UDI, din 2011 până în prezent au fost înregistrate peste 500 cazuri şi până la sfârşitul anului curent această cifră ar putea ajunge la 600 cazuri. Volumul serviciilor oferite s-a redus foarte mult în ultimii trei ani. Dacă în 2009 acopeream 9000 persoane, acum acoperim în jur de 5000 persoane cu un număr mai mic de seringi. Consider că am atins un punct critic al epidemiei şi din acest considerent este necesară aplicarea unor măsuri urgente.  Dacă nu acţionăm acum, s-ar putea să avem probleme grave pe viitor, care vor creşte atât costurile de vieţi umane, cât şi costurile în bani. Alte probleme vor putea apărea şi pe segmentul coinfecţiilor (TB/HIV), cazul prezentat de Republica Moldova.

 

În 2010, când Fondul Global s-a retras din România, am avut o mică susţinere din partea agenţiilor ONU, în special, a Biroului ONU pentru droguri şi criminalitate, iar din 2011 – de programele fondurilor structurale europene, în cadrul cărora una dintre organizaţiile Reţelei a reuşit să obţină finanţare pentru programele de reducere a riscurilor. La acest moment, programele schimb de seringi nu beneficiază de nici o finanţare, se menţin pe bază de voluntariat şi din rezervele/economiile organizaţiilor. În anul 2014 sperăm să accesăm o finanţare din partea mecanismului de colaborare al ţărilor din spaţiul economic european şi astfel să reuşim să dezvoltăm serviciile de prevenire a infecţiei HIV în rândul consumatorilor de droguri injectabile pentru a asigura un control eficient al infecţiei HIV în această categorie a populaţiei.

Pentru viitor ne propunem să determinăm introducerea costurilor acestor servicii în bugetele naţionale. Ca stat membru al UE nu mai putem spune că nu avem capacitate. Acesta a fost motivul pentru care am intrat în UE – demonstrând că suntem o ţară matură, care ştie să-şi gestioneze singură problemele, care are la dispoziţie nişte mecanisme financiare foarte eficiente din partea Comisiei UE. Tot ce trebuie să facem acum este să creştem dialogul între sectorul guvernamental şi sectorul neguvernamental, să planificăm acţiuni concrete şi să le implementăm. 

 

 

 

 

Experienţa unui deceniu de activitate în controlul tuberculozei în cadrul organizaţiei neguvernamentale pe care am fondat-o mă avantajează din considerentul că cunosc multe probleme din interior. Aceasta mă ajută să am o mai mare capacitate de a lua decizii în favoarea persoanelor infectate şi afectate de maadiile social condiţionate. Printre cele mai importante hotărâri ale Primăriei municipiului Bălţi, care au fost luate în ultimul timp, este şi cea care ţine de alocarea unui anumit buget pentru procurarea medicamentelor necesare persoanelor care au reacţii adverse la tratamentul antituberculos. Vreau să vă spun că odată cu ocuparea noii funcţii de şef al serviciului sănătate în municipiul Bălţi, percep mult mai complex rolul pe care îl au şi îl pot avea Autorităţile Publice Locale (APL) în soluţionarea problemelor din domeniul la care ne referim. Reprezentanţii APL-urilor locale sunt deschise pentru conlucrare cu toate structurile (medicale, sociale, economice, educaţionale etc.) şi ceea ce contează este stabilirea unei comunicări eficiente, înţelegerea responsabilităţilor părţilor (partenerilor şi actorilor sociali), implicarea tuturor în vederea găsirii unor răspunsuri comune la problemele existente.

 

Cu plăcere am acceptat să particip la această Conferinţă Naţională. În special, am fost interesată de sesiunile axate pe controlul TB/HIV. Mulţumesc tuturor raportorilor pentru informaţia oferită. Întrucât în municipiul Bălţi este în creştere numărul persoanelor cu tuberculoză multidrogrezistentă, consider că sunt necesare mai multe acţiuni bine planificate din partea Ministerului Sănătăţii, a Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”, a ONG-urilor şi a APL-urilor pentru controlul acestor infecţii. Se creează impresia că, la moment, toate structurile/instituţiile pe care le-am menţionat activează separat, ceea ce diminuează din rezultatele care pot fi obţinute. Îmi amintesc, acum cinci ani, am depus multe eforturi pentru ca ONG-ul „Speranţa Terrei” să obţină dreptul de a implementa DOT (tratament direct observat) pacienţilor care primesc tratament antituberculos în condiţii de ambulator. Astăzi, alături de „Speranţa Terrei”, încă două organizaţii neguvernamentale implementează activităţi DOT. Totuşi, pentru ca persoanele să activeze în DOT este necesar să fie instruite, să aibă o pregătire specială. În cadrul sesiunii „Implicarea societăţii civile în controlul TB”, la care am participat, am venit cu câteva sugestii:

1. Conlucrarea cu APL-urile este stringentă (unirea eforturilor ONG-urilor, Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”, Ministerului Sănătăţii şi APL-urilor) pentru controlul tuberculozei;

 2. Elaborarea unei baze de date care ar permite monitorizarea persoanelor bolnave de TB, care primesc sau trebuie să primească diferite forme de suport. În lipsa acestei baze de date, se întâmplă că unele persoane primesc suport social din mai multe surse, iar altele sunt lipsite de această posibilitate;

3. Odată cu crearea Platformei organizaţiilor societăţii civile active în domeniul TB, este necesar ca organizaţiile membre ale acestei platforme să vină cu nişte rapoarte despre rezultatele obţinute, lacunele care există, posibilele soluţii pentru rezolvarea problemelor date, iar informaţia colectată să fie integrată într-un raport la sfârşit de an. 

 

Mesajul acţiunii  este adresat tuturor cetațenilor din Republica Moldova, care sunt îndemnaţi să nu rămână indiferenți față de copiii defavorizați (copiii orfani, copiii din familiile nevoiaşe, copiii străzii şi copiii infectaţi /afectaţi de HIV/SIDA) și să le ofere o jucărie, o hainuță, dulciuri sau altceva în dar de Crăciun.

 

Cu darurile adunate, membrii Asociației îşi propun să aducă o mângâiere copiilor cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Darurile vor fi oferite în cadrul unui matineu de Crăciun, organizat la finele lunii decembrie. Donațiile vor fi aduse la sediul Asociației (Palatul Municipal de  Cultură, aripa dreaptă, etajul 3, bir. 21) sau vor fi expediate la adresa: mun. Bălți, str. Dostoevschi 3/21. La necesitate, reprezentanții Asociației se vor apropia să preia lucrurile donate.

Vă puteţi alătura acţiunii de binefacere pentru a aduce o mică bucurie de Crăciun!  
Informaţii suplimentare la telefonul: 0231- 6-14-72, Uniunea pentru Prevenirea HIV şi Reducerea Riscurilor.

 

 

Mă bucur că am avut posibilitatea să particip la această Conferinţă. Am aflat care sunt realizările obţinute în domeniul HIV pe parcursul ultimilor doi ani de către autorităţi şi societatea civilă. Ceea ce am remarcat este că avem încă foarte mult de lucru. Mi-au plăcut toate prezentările, dar aş avea un comentariu pe marginea programelor educaţionale, care se predau astăzi în instituţiile de învăţământ. 

Mai mulţi ani la rând mergem cu lecţii de informare prin şcoli (în baza permisului aprobat de Ministerul Educaţiei) şi descoperim o realitate alarmantă, când elevii din clasele a 9-12 nu cunosc aproape nimic despre infecţiile cu transmitere sexuală, inclusiv despre HIV/SIDA. Şi aceasta, în situaţia când potrivit curriculei şcolare, elevii beneficiază de nişte subiecte la tematica respectivă. În înţelegerea noastră (a reprezentanţilor organizaţiei neguvernamentale), se pare că o mare parte dintre  profesorii care predau elevilor obiectele ce includ capitolele de sănătate pur şi simplu neglijează temele legate de transmiterea infecţiilor sexuale, metodele de protejare împotriva infecţiei HIV etc., chiar dacă statistica arată că un anumit procent de adolescenţi încep relaţiile sexuale în timpul când sunt elevi.

Lecţiile de informare le desfăşurăm în perioada noiembrie-decembrie şi sunt dedicate Zilei Internaţionale de combatere a SIDA (1 decembrie). Deşi suntem puţine persoane, ne străduim să acoperim în fiecare an un anumit număr de instituţii educaţionale din municipiul Chişinău (sectoarele Buiucani, Ciocana, Râşcani, Botanica, Centru). În cadrul sesiunilor de informare le propunem elevilor să completeze un chestionar, în care trebuie să răspundă la câteva întrebări legate de HIV/SIDA. Rămânem surprinşi că doar câţiva elevi din clasă au anumite cunoştinţe despre această infecţie. Ceilalţi nu dispun nici de cele mai elementare informaţii referitor la comportamentul de risc. Nu conştientizează însemnătatea păstrării sănătăţii şi protejării de anumite infecţii, care sunt deosebit de grave pentru sănătate.  Posibil, pedagogii în şcoală nu îşi permit să pronunţe cuvântul prezervativ, le este incomod să le vorbească copiilor cum să se protejeze de infecţiile sexuale şi de sarcinile nedorite. Dar faptul că în clasa a 7-a o mare parte dintre fete deja au început viaţa sexuală – se acceptă şi se consideră normal.

În anul 2014, la sugestia unei doamne învăţătoare, ne propunem să organizăm lecţii pentru elevii din clasele 9-12 la Centrul Social din municipiul Chişinău, unde elevii ar putea să afle mai multe informaţii despre infecţiile cu transmitere sexuală şi despre problemele cu care se confruntă persoanele infectate şi afectate de HIV/SIDA.

 

Mă bucură faptul că pe parcursul Conferinţei au fost abordate subiecte deosebit de actuale. Posibil, nu întotdeauna ceea ce a răsunat de la tribune a fost plăcut şi însufleţitor, dar însăşi faptul că această Conferinţă a oferit platformă pentru discuţii deschise cu toţi partenerii din domeniu este un lucru de apreciat.

Mi-amintesc o frază a dlui Michel Kazatchkine, reprezentantul special al Secretarului General ONU pentru HIV/SIDA în Europa de Est și Asia Centrală, rostită în mesajul de deschidere a Conferinţei: „Ne aflăm în aşa o perioadă, când recunoaştem că epidemia nu este la început şi noi suntem în acest domeniu de mult timp”. Dl Kazatchkine mai spunea că se simte un fel de oboseală a celor care activează în domeniu, explicată de faptul că până în prezent au fost investite multe eforturi, multe resurse de orice fel, mult timp şi această oboseală se face resimţită pe toate segmentele domeniului HIV/SIDA. Ceea ce trebuie să înţelegem este că această oboseală nu va dispărea de la sine. Dacă nu vom depune silinţă să obţinem mai multe rezultate bune astăzi, mâine această oboseală va fi şi mai multă.

Mi-a plăcut că în cadrul Conferinţei am avut curajul să recunoaştem că avem anumite dificultăţi, că pe anumite segmente nu am progresat deloc. Şi chiar dacă la prima vedere acesta nu este un rezultat prea mare, totuşi, este primul pas în contextul oricăror schimbări, pe care ni le dorim cu toţii.

În cadrul Conferinţei am încercat să abordăm anumite dificultăţi/bariere care există. Nu pot afirma că am găsit contact în sensul de a ne auzi unii pe alţii, dar am înţeles că înainte ne aşteaptă discuţii sincere, fără de care nu ne vom putea mişca nicăieri înainte. Am înţeles şi responsabilitatea pe care o avem cu toţii pentru ca schimbările aşteptate să se producă cu adevărat. Ceea ce încerc să conştientizez acum pentru mine şi pentru organizaţia pe care o reprezint este că trebuie să ne focusăm pe un singur scop – oprirea epidemiei. Dacă nu vom avea un singur scop major, putem aluneca uşor în procesele de dezvoltare a programelor, altor iniţiative, care ne vor lua mult timp şi ne vor abate de la scopul propus. Avem nevoie de o ţintă clară, spre care să mergem foarte siguri şi motivaţi. Aceasta ne va determina să monitorizăm şi să evaluăm tot ce am realizat, pentru a cunoaşte dacă ne apropiem de scopul propus sau nu. Dacă nu ne apropiem – va trebui să schimbăm direcţia, acţiunile, strategiile. Scopul final ne va fi unul foarte clar: stoparea epidemiei HIV în Republica Moldova.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La eveniment au participat circa 180 persoane, care, in baza evaluarii rezultatelor inregistrate de catre partenerii activi in raspunsul national HIV/SIDA in perioada 2012-2013, cat si a provocarilor care se mentin, la finele Conferintei au adoptat o Declaratie comuna, prin care sunt recunoscute rezultatele obtinute pina acum, dar in plus confirma actualitatea angajamentelor trasate de catre Rezolutia Conferintei Nationale HIV/SIDA din anul 2011.