Copiii infectaţi cu HIV primesc gradul de dizabilitate “accentuat” și “sever”
18
Oct
Interviu cu Narcisa Mămăligă, director adjunct pe problemele determinării dizabilității și capacității de muncă, Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă (CNDDCM)
Pentru început aş vrea să ne spuneţi despre instituţia pe care o reprezentaţi…
N.M.: Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă, fostul Consiliu de expertiză medicală a vitalităţii, a fost creat la începutul anului curent, prin Hotărârea de Guvern nr. 65 din 23.01.2013 „Cu privire la determinarea dizabilității și capacității de muncă”. Fiind o instituţie de stat, ce aparţine Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, aceasta are în subordinea sa consilii specializate şi consilii teritoriale pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă pe întreg teritoriul Republicii Moldova. În componenţa consiliilor specializate şi ale celor teritoriale activează echipe multidisciplinare (medici-experţi, asistenţi sociali, psihopedagogi, personal medical mediu şi inferior). La Consiliu/consilii specializate şi teritoriale sunt apreciate nu doar aspectele medicale ale persoanelor cu dizabilități, dar și condiţiile sociale (condițiile de viață, de muncă, abilitățile/capacitățile de a realiza anumite activități, inclusiv la domiciliu). În atribuţiile specifice ale conducerii şi subdiviziunilor Consiliului, printre altele, intră: asigurarea expertizării şi reexpertizării cetăţenilor pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă; stabilirea recomandărilor generale privind activităţile şi serviciile de care persoana cu dizabilităţi are nevoie în procesul de incluziune socială; întocmirea şi eliberarea Certificatului privind gradul de dizabilitate şi a Progamului individual de reabilitare şi incluziune socială. Consiliile CNDDCM conlucrează cu instituţiile medico-sanitare publice şi cele din domeniile social, al muncii şi educaţional privind organizarea activităţii în procesul de referire a persoanelor la expertiză şi eliberarea certificatelor de concediu medical de durată, conform actelor normative în vigoare.Care sunt modalităţile de adresare pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă?
N.M.: Modalitatea de adresare este cât se poate de simplă. Persoana interesată, reprezentantul legal, tutorele sau părintele copilului se adresează medicului de familie, care perfectează o fişă de trimitere (formularul F-088/e), în care sunt indicate datele despre starea sănătăţii persoanei supuse expertizării, gradul de reducere a funcţionalităţii organelor, sistemelor de organe şi a întregului organism, precum şi rezultatele măsurilor de tratament şi reabilitare. Cu acest formular, dar şi alte documente solicitate, inclusiv, în baza cererii în scris, persoana respectivă se va adresa la oficiul Consiliului teritorial sau Consiliul specializat pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă. Reprezentanţii Consiliilor vor studia veridicitatea şi corectitudinea îndeplinirii documentaţiei prezentate de către persoana supusă expertizării. La determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă se ţine cont de factorii medicali, psihopedagogici, habituali, profesionali, personali, factorii sociali, precum: capacitatea de a studia şi de a se instrui; capacităţile intelectuale şi comportamentul; capacitatea de autoservire şi de autoîngrijire; capacităţile de comunicare (vederea, auzul, vorbirea) şi de adaptare situaţională; capacităţile locomotorii şi dexteritatea; capacitatea de muncă păstrată şi capacitatea vitală a organismului; capacitatea de participare la viaţa socială şi profesională, determinată de deficienţele fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale de lungă durată. Reieşind din gravitatea deficienţelor funcţionale individuale provocate de afecţiuni, defecte, traume, care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare exprimate în raport cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare vârstei, sunt evidenţiate trei grade de dizabilitate: severă, accentuată şi medie.
Din câte cunoaştem, persoanele care sunt bolnave de anumite forme ale tuberculozei şi cele infectate cu HIV, inclusiv copiii seropozitivi cu vârsta de până la 18 ani, primesc gradul de dizabilitate “sever” …
N.M.: Într-adevăr, aşa este. Prin ordinul comun al Ministerului Sănătăţii (MS), Ministerului
Educaţiei (ME) şi Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (MMPSF) din 28 ianuarie 2013 a fost aprobată Lista maladiilor şi stărilor patologice pentru determinarea dizabilităţii la copii în vârstă de până la 18 ani. În această listă, printre altele, bolile prin virusul imunodeficienţei umane, care conduc la dezadaptare socială şi necesită îngrijire individuală permanentă, sunt incluse în gradul de dizabilitate “sever”. Acelaşi grad de dizabilitate “sever” este atribuit în cazul tuberculozei pulmonare fibrocavitare confirmată bacteriologic şi/sau histobiologic şi tuberculozei sistemului nervos. Grad “sever accentuat” se atribuie în cazul tuberculozei extrarespiratorii (formă gravă cu complicaţii şi formă grav-medie, fără complicaţii). Ulterior, printr-un alt ordin comun al MS şi MMPSF din 17 mai 2013, “boala HIV/SIDA cu deficienţe funcţionale severe” şi “tuberculoza pulmonară fibrocavitară bilaterală” au fost incluse în Lista maladiilor şi stărilor patologice însoţite de deficienţe funcţionale ireversibile, care servesc drept bază pentru stabilirea dizabilităţii fără termen de reexpertizare la adulţi şi până la vârsta de 18 ani la copii.
Educaţiei (ME) şi Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (MMPSF) din 28 ianuarie 2013 a fost aprobată Lista maladiilor şi stărilor patologice pentru determinarea dizabilităţii la copii în vârstă de până la 18 ani. În această listă, printre altele, bolile prin virusul imunodeficienţei umane, care conduc la dezadaptare socială şi necesită îngrijire individuală permanentă, sunt incluse în gradul de dizabilitate “sever”. Acelaşi grad de dizabilitate “sever” este atribuit în cazul tuberculozei pulmonare fibrocavitare confirmată bacteriologic şi/sau histobiologic şi tuberculozei sistemului nervos. Grad “sever accentuat” se atribuie în cazul tuberculozei extrarespiratorii (formă gravă cu complicaţii şi formă grav-medie, fără complicaţii). Ulterior, printr-un alt ordin comun al MS şi MMPSF din 17 mai 2013, “boala HIV/SIDA cu deficienţe funcţionale severe” şi “tuberculoza pulmonară fibrocavitară bilaterală” au fost incluse în Lista maladiilor şi stărilor patologice însoţite de deficienţe funcţionale ireversibile, care servesc drept bază pentru stabilirea dizabilităţii fără termen de reexpertizare la adulţi şi până la vârsta de 18 ani la copii.Ce înseamnă fără termen de reexpertizare?
N.M.: Fără termen înseamnă că persoanele (adulţii sau copiii) nu trebuie să vină în fiecare an pentru prelungirea gradului de dizabilitate, cum o făceau anterior. Aceasta se atribuie cazurilor, în care dereglările funcţionale sunt absolut ireversibile şi nu pot fi supuse reabilitării. La copii, în cazul în care dereglările funcţionale sunt ireversibile, termenul pentru care se stabileşte dizabilitatea este până la vârsta de 18 ani, până devine matur și îi poate fi apreciat volumul capacităților de muncă. Prevederea respectivă este privită foarte pozitiv şi din considerentul că pe tot acest timp copiii nu trebuie să efectueze repetat investigațiile obligatorii pentru fișa medicală spre a fi prezentate oficiilor specializate sau teritoriale. În plus, se simt mult mai protejaţi din punct de vedere al asigurării confidenţialităţii informaţiei cu privire la statutul lor.
Ce se întreprinde în Republica Moldova pentru reabilitarea şi incluzinea socială a acestor categorii de pacienţi?
N.M.: Consiliile teritoriale şi consiliile specializate, la stabilirea dizabilităţii, întocmesc şi eliberează persoanei Certificatul de dizabilitate şi capacitate de muncă, precum şi Programul individual de reabilitare şi incluziune socială. Ambele documente sunt de strictă evidenţă, sunt exectutorii pentru instituțiile corespunzătoare şi sunt eliberate în două exemplare: unul pentru pacient şi unul pentru oficiul/consiliul specializat sau teritorial. Este de menţionat că nici în unul nu se indică diagnosticul şi/sau codul maladiei. Acest lucru este foarte important pentru că asigură un nivel mai mare de confidenţialitate persoanei/copilului atunci când trebuie să prezinte documentele respective medicilor, la grădiniță, la școală etc. Programul individual de reabilitare şi incluziune socială are patru compartimente și este completat de reprezentanţii echipei multidisciplinare ale consiliilor de specialitate sau teritoriale, care stabilesc, în baza unui Chestionar de evaluare a capacităţilor şi performanţelor copiilor în activităţi şi participare, activităţile şi serviciile din domeniile medical, social, educaţional şi profesional de care persoana are nevoie în procesul de incluziune socială. Spre exemplu, la compartimentul medical, ca şi recomandări generale, pot fi indicate: consultarea medicului de familie şi a specialistului de profil; gimnastică medicală; meloterapie; protezare auditivă; protezare oculară; chinetoterapie etc. Pentru domeniul social – recomandările generale pot fi: asistent social, îngrijire la domiciliu etc. Odată fiind aprobate aceste recomandări de către Comisie, mergând la direcţia de asistenţă socială, părintele sau o altă persoană apropiată a copilului/adultului poate fi angajat în calitate de asistent personal (cu carte de muncă şi salariu).
În baza recomandărilor generale, ulterior, se elaborează activităţi şi servicii specifice pentru persoana în cauză. Astfel, pacientul vine la medicul de familie, care îi propune deja un program strict individualizat. Pentru accesarea serviciilor individuale, până la vârsta de 18 ani, toți copiii din Republica Moldova beneficiază de programe gratuite, asigurate de stat.
Ce se întâmplă în cazul apariţiei unui dezacord cu gradul de dizabilitate stabilit de comisia din teritoriu?
N.M.: În cazul dezacordului cu gradul de dizabilitate stabilit în teritoriu, persoana are dreptul să
contesteze și să se adreseze la Consiliul de control și revedere a deciziilor din cadrul Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă. Dacă nu este satisfăcut nici aici – se poate adresa Comisiei de Litigii de pe lângă Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
contesteze și să se adreseze la Consiliul de control și revedere a deciziilor din cadrul Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă. Dacă nu este satisfăcut nici aici – se poate adresa Comisiei de Litigii de pe lângă Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.În general, în prezent, este o variantă simplificată de determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă. Medicul de familie iniţiază perfectarea documentelor și în aceeași zi copilul este încadrat în gradul de dizabilitate de către echipele multidisciplinare, care evaluează în complex copilul (maladii şi stări patologice concomitente). Criteriile de determinare a dizabilităţii la copiii în vârstă de până la 18 ani sunt aprobate prin ordinul comun al MMPSF, MS şi ME. Dizabilitatea la persoanele adulte (inclusiv cele cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani, angajate în câmpul muncii) se determină pornind de la gravitatea deficienţelor funcţionale individuale provocate de afecţiuni, defecte, traume, care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare, exprimate în raport cu solicitarea socioprofesională (păstrarea capacităţii de muncă). Păstrarea capacităţii de muncă se evaluează în procente, după cum urmează: dizabilitatea severă – capacitatea de muncă este păstrată în proporţie de 0-20%; dizabilitatea accentuată – capacitatea de muncă este păstrată în proporţie de 25–40%; dizabilitatea medie – capacitatea de muncă este păstrată în proporţie de 45–60%. Persoanele cu deficienţe funcţionale uşoare provocate de afecţiuni, defecte, traume, având capacitatea de muncă păstrată în proporţie de 65–100% sunt considerate apte de muncă, respectiv nu sunt încadrate în grad de dizabilitate.
Se admite expertizarea şi reexpertizarea în lipsa subiecţilor?
N.M.: HG nr. 65 permite evaluarea pacienţilor (copiilor) în lipsa acestora în cazul persoanelor grave (imobilizate la pat). În acest caz, reprezentantul legal al copilului trebuie să depună o cerere și să prezinte toată documentația necesară. În cazul când părintele sau tutorele nu doreşte ca copilul/adolescentul să afle despre maladia, starea patologică ori statutul său, copilului i se va face evaluarea, aprecierea capacităților, fără să i se comunice scopul acordării gradului de dizabilitate. Este un drept al persoanelor care îngrijesc de aceşti copii şi noi îl respectăm. Ceea ce ține de HIV/SIDA la adulți - dacă o persoană a fost înregistrată cu nivelul de CD4 scăzut, iar ulterior cu ajutorul tratamentului antiretrovral, starea sa s-a îmbunătățit, oricum este încadrată în gradul de disabilitate.
Vă mulţumim pentru interviu!
Pentru conformitate, Victoria Tataru
ŞTIAŢI CĂ:
“Boala HIV/SIDA cu deficienţe funcţionale severe” şi “tuberculoza pulmonară fibrocavitară bilaterală” au fost incluse în lista maladiilor şi stărilor patologice însoţite de deficienţe funcţionale ireversibile, care servesc drept bază pentru stabilirea dizabilităţii fără termen de reexpertizare la adulţi şi până la vârsta de 18 ani la copii (conform Ordinului comun al MS şi MMPSF din 17 mai 2013).
Dizabilitatea severă se acordă copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoîngrijire încă neformată sau pierdută, respectiv un grad ridicat de dependenţă fizică sau psihică. Autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate. Copilul necesită îngrijire şi/sau supraveghere permanentă din partea unei alte persoane.
Republica Modlova a ratificat Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi prin Legea nr. 166-XVIII din 09.07.2010 (semnată la New-York, la 30 martie 2007). Prin aceasta și-a asumat anumite obligațiuni, printre care elaborarea şi promovarea politicilor în domeniul dizabilităţii, precum şi ajustarea legislaţiei naţionale în vigoare la prevederile internaționale. În urma ratificării Convenţiei a fost adoptat un nou concept de abordare a persoanelor cu dizabilităţi şi anume: abordarea acestei categorii de persoane nu doar prin prisma protecţiei sociale şi a stării de sănătate, dar, în primul rând, prin prisma drepturilor omului şi a incluziunii sociale, fiindu-le recunoscută valoarea umană, beneficiind de aceleaşi drepturi civile, politice, sociale, culturale ca şi ceilalţi cetăţeni.
În perioada 25-26 septembrie 2013, Centrul Social Regional pentru persoane care trăiesc cu HIV din municipiul Chișinău, în parteneriat cu Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei (MMPSF), Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile (SDMC), Asociaţiile Obşteşti ,,Credinţa” și ,,Viaţa Nouă”, cu sprijinul financiar şi tehnic al Fundaţiei ,,Soros-Moldova”, au organizat un atelier de lucru cu genericul: ,,Creşterea accesului la servicii de îngrijire şi suport pentru persoanele cu HIV”.
suport pentru persoanele care trăiesc cu HIV ”.
Uniunea pentru prevenirea HIV şi Reducerea Riscurilor din Republica Moldova și Asociația Obștească “Inițiativa Pozitivă” au organizat la 4 septembrie, în scuarul Teatrului Național de Operă și Balet “Maria Bieșu”, un flash-mob pentru a sensibiliza opinia publică și factorii de decizie cu privire la problema supradozelor cauzate de consumul drogurilor.
Asistenţă Medicală de Urgenţă. Totuși, din cauza unor bariere ce există (frica consumatorilor de droguri de a apela la personalul medical din cauza că aceștia vor anunța poliția; accesul redus la preparatul “Naloxon” utilizat pentru a evita supradozele), adresarea la serviciile medicale este cu întârziere, ceea ce face ca viața persoanelor afectate de consumul drogurilor să fie în pericol. Conform surselor internaţionale, din 100 de cazuri de supradoză, aproximativ 4 sunt letale.
narcologice prin includerea intervenţiilor de prevenire a supradozelor în politicile naționale de sănătate. Alte solicitări ale organizatorilor acțiunii țin de: asigurarea disponibilității preparatului medical „Naloxon” în cadrul programelor de asistenţă a consumatorilor de droguri; îmbunătăţirea mecanismelor de investigare, înregistrare şi monitorizare a cazurilor de supradoze.
Într-o scrisoare remisă presei, Compania Naţională de Asigurări în Medicină explică de ce prețul poliței de asigurare medicală crește în fiecare an. Acest lucru se întâmplă, pentru că se mărește volumul și gama serviciilor medicale incluse în Programul unic de asistență medicală obligatorie, iar persoanele asigurate solicită tot mai multe servicii drept urmare a îmbătrânirii demografice.
În perioada 10 septembrie – 18 octombrie curent, reprezentanții ONG-urilor care activează în domeniul prevenirii HIV și reducerii riscurilor din Republica Moldova (inclusiv regiunea transnistreană) participă la cursul de instruire: “Consilierea și testarea la infecția cu HIV (CTV) prin utilizarea testelor rapide pe salivă”.
tematica instruirii este foarte diversă și include prezentări generale despre HIV și SIDA (terminologie, situația epidemiologică; căile de transmitere, evoluţia, diagnosticul, tratamentul etc.); precum și informație de referință ce ține de consiliere și testare – intervenţii de prevenire și formare a comportamentelor care să protejeze de infectarea cu HIV.
În Republica Moldova, serviciul de consiliere și testare voluntară la infecția cu HIV a fost creat în anul 2007 prin Ordinul Nr. 344 al Ministerului Sănătății RM, care a aprobat conceptul serviciului CTV și regulamentul tip de funcționare a cabinetului CTV. La 01 aprilie 2013, pe teritoriul țării noastre, inclusiv în regiunea transnistreană și UTA Găgăuzia, funcționau 62 cabinete CTV. Persoanele care se adresează la cabinetele CTV sunt consiliate pre- și post-testare, iar testul la infecția HIV este efectuat prin analiza sângelui sau, la necesitate, prin utilizarea testelor rapide pe salivă (TSR). Durata determinării rezultatului HIV pozitiv sau negativ prin TSR este de 20 minute.
Fondului Global de combatere a SIDA, Tuberculozei și Malariei (FG), a menționat că Republica Moldova are experiența utilizării testelor rapide pe salivă, în special, în maternități. Acestea sunt utilizate pentru testarea femeilor gravide, care se internează în procesul nașterii, neavând statutul HIV determinat, pentru a preveni transmiterea infecției HIV de la mamă la făt.
În cadrul consultărilor regionale, a fost prezentat Proiectul notei de concept pentru elaborarea Strategiei Fondului Global privind HIV/SIDA pentru Europa de Est și Asia Centrală.
Cu 1,6 miliarde de dolari SUA în calitate de granturi HIV aprobate pentru perioada 2002-2016, Fondul Global este un finanțator cheie a programelor HIV în regiunea EEAC și cel mai mare donator de servicii de reducere a riscurilor. Cu toate acestea, pe lângă succesele colective înregistrate cu ajutorul granturilor finanțate de Fondul Global/programelor naționale etc, nivelul de acoperire cu servicii de prevenire, tratament
pare oportun ca marea majoritate (aproximativ 80%) din prioritățile globale de investiții ale Fondul Global propuse în regiunea EECA să fie axate pe următoarele două direcții:
Strategia regională și cadrul de investiții ar trebui să definească în mod clar care va fi succesul pe termen mediu și lung, cu repere pre-definite și planul, care ar putea fi colectiv, monitorizate și evaluate în mod regulat pentru a reflecta succesele și cele mai bune practici și pentru a determina neajunsurile.
Respectarea angajamentelor RM ce țin de asigurarea durabilității proiectelor, activităților şi serviciilor prestate cu suportul Fondului Global a fost un al subiect discutat pe larg de membrii delegaţiei Fondului Global la întâlnirile cu reprezentanţii diferitor structuri guvernamentale şi neguvernamentale din Republica Moldova, inclusiv cu membrii a trei grupuri tehnice de lucru din cadrul CNC TB/SIDA (“Tratament și îngrijire HIV/SIDA/ITS”, “Grupuri vulnerabile/reducerea riscurilor” și “Asistență și protecție socială TB/HIV”).
informat că din partea MMPSF a fost expediată o solicitare către Ministerul Finanțelor ca începând cu anul 2014 activitatea acestora să fie susținută parțial din bugetul de stat, iar din 2015 să fie susținută și cu implicarea contribuțiilor bugetelor locale. Dna Doroş a mai adăugat că cele mai multe eforturi depuse până acum țin de aprobarea prin Hotărâre de Guvern a Regulamentului cadru de organizare și funcționare a Centrelor Sociale Regionale pentru asistența și protecția persoanelor care trăiesc cu HIV și a standardelor minime de calitate. Urmare a avizului parvenit de la Ministerul Finanțelor, proiectul urmează a fi modificat reieșind din prevederile noului sistem de finanțare a administrației publice locale (proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative (Legea privind finanțele publice locale și Codul Fiscal, aprobate de către Parlament în lectura a doua). Cât priveşte contribuțiile din bugetele locale, în conformitate cu Acordurile tripartite, semnate de MMPSF, Centrul PAS și autoritățile publice locale din localitățile unde au fost instituite Centrele sociale regionale pentru asistența persoanelor care trăiesc cu HIV, fiecare dintre actori și-a asumat o parte din responsablități, inclusiv prin cofinanțarea instituțiilor respective începând cu anul 2015.
Vorbitoarea a mai adăugat că în țara noastră există deja practica cofinanțării din bugetul de stat și bugetul APL a unor servicii sociale. Acest mecanism este destul de funcțional și se propune să fie utilizat și cu referință la centrele sociale regioanle, cu toate că aici persistă elementul de regiune, un element nou pentru Republica Moldova.
O misiune a Fondului Global de combatere a SIDA, Tuberculozei și Malariei (FG), condusă de Tatiana Vinicenko, managerul de portfoliu pentru Repubica Moldova, s-a aflat în țara noastră în perioada 9-13 septembrie curent. Obiectivul misiunii: pregătirea aplicației CNC TB/SIDA pentru accesarea grantului interim HIV (8 mln dolari SUA), oferit de către Fondul Global Republicii Moldova în cadrul noului model de finanțare.
“Europa se confruntă cu o creştere de miliarde de euro a costurilor pentru a ţine sub control tuberculoza, în condiţiile în care se răspândesc forme rezistente la medicamente ale acestei boli, relevă un studiu de pionierat”, citat de Reuters.
TBC-ul într-una din cele mai presante probleme de sănătate din lume. 
identifica aspectele principale ce necesită a fi îmbunătățite sau asupra cărora trebuie să fie orientate eforturile în continuare pentru obținerea rezultatelor așteptate.
Evenimentul a servit drept teren de discuții sincere despre principalele probleme cu care se confruntă bolnavii de tuberculoză, pe de o parte, personalul medical, asistenții sociali și reprezentanții ONG-urilor, pe de altă parte.