Ședința Grupului Tehnic de Lucru Monitorizare și Evaluare
05
Feb
La data de 7 februarie 2014, ora 15.00, în Sala de ședințe a Ministerului Sănătății, va avea loc prima ședință a grupului “Monitorizare și Evaluare” în noua componență.
Agenda ședinței va include următoarele subiecte:
- Raportarea națională GARPR 2014 (raportor - Svetlana Plămădeală, UNAIDS);
- Activitatea GTL în componența actualizată (raportor – Violeta Teutu, Secretariatul CNC TB/SIDA);
- Diverse.
Interviu cu Ștefan Gheorghiță, vicedirector al Centrului Naţional de Sănătate Publică (CNSP)
Centrului Naţional de Sănătate Publică (CNSP) (în trecut – Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă), director al Centrului SIDA (instituţie reorganizată în prezent), coordonator al primelor trei Programe Naţionale de prevenire şi control HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală – am avut în responsabilitatea mea supervizarea situaţiei epidemiologice în ţară. Trebuie să vă spun că pe la începutul anilor 80, când a început să se vorbească pentru prima dată despre această infecţie la noi, atât societatea moldovenească, cât şi cadrele medicale erau completamente nepregătite. Nimeni nu ştia ce fel de infecţie este aceasta, pentru că nici la nivel internaţional nu se ştiau prea multe. Informaţiile care apăreau în special în presa de atunci erau deosebit de tendenţioase, neprietenoase şi chiar înfricoşătoare, HIV/SIDA fiind numită „ciuma secolului XX”. SIDA (Sindromul Imunodeficienţei Dobândite) a fost raportată pentru prima dată în SUA în 1981 în Los Angeles şi New York, la un grup de bărbaţi la care s-a produs o epidemie de pneumonie cu Pneumocystis Carinii şi Sarcom Kaposi. Ulterior, SIDA a luat proporţiile unei epidemii mondiale majore. SIDA este provocată de virusul imunodeficienţei umane (HIV). Prin distrugerea celulelor de bază ale sistemului imun, HIV anihilează progresiv capacitatea organismului de a se apăra împotriva infecţiilor. Persoanele diagnosticate cu SIDA sunt susceptibile la apariţia diferitor infecţii oportuniste, provocate de agenţi microbieni, care de obicei nu produc îmbolnăviri la omul sănătos. Incubaţia bolii poate varia de la câteva luni la mai mulţi ani. Unele persoane infectate cu HIV rămân asimptomatice zeci de ani. La ora actuală nu există un vaccin, care să ofere protecţie împotriva HIV. Singurul „vaccin” împotriva acestei infecţii este comportamentul sigur, inofensiv, pe care trebuie să îl promovăm în rândul populației.
Primele cazuri au fost înregistrate în anul 1987 la câţiva studenţi din străinătate, care îşi făceau studiile la două instituţii de învăţământ superior din Republica Moldova. În general, noi, medicii epidemiologi și cei din managementul sistemului de sănătate, divizăm procesul epidemiologic al infecţiei HIV în trei perioade.
populaţiei generale. Astfel, deşi avem o epidemie concentrată în rândul grupurilor vulnerabile, cu risc sporit de infectare (utilizatorii de droguri injectabile, bărbaţii care practică sex cu bărbaţi, migranţii) – 92% din cazurile noi de infectare cu HIV sunt diagnosticate în rândul populației generale, în special în rândul tinerilor (în anul 2012 au fost depistate 740 persoane HIV-infectate). La moment, potrivit statisticii oficiale, în Republica Moldova sunt înregistrate 8222 persoane HIV-infectate, inclusiv în teritoriile din stânga Nistrului – 2900 persoane. Incidența HIV pe republică în anul 2012 a constituit 18,55 la 100 mii populație (comparativ cu Rusia - 44). Cele mai multe cazuri (74%) sunt înregistrate în segmentul de vârstă de la 15-34 ani. De asemenea, dacă în perioada a doua a epidemiei HIV infecţia era cel mai mult răspândită în rândul bărbaților (consumatori de droguri), în 2012 proporţia femeilor infectate cu HIV este aproximativ egală. Prevalența HIV este foarte înaltă în municipiile Bălți, Chișinău, Sângerei, teritoriile din stânga Nistrului (regiunea transnistreană).
Cu toate acestea, există încă multe lacune, care împiedică obţinerea unor rezultate mai bune în controlul infecţiei HIV. Printre paşii pe care ar trebui să îi facem pentru stoparea răspândirii transmiterii HIV: să promovăm o politică complexă în acest domeniu; să ne unim eforturile cu toţi partenerii în domeniu, în special cu societatea civilă; să excludem discriminarea persoanelor infectate și afectate de HIV/SIDA prin garantarea drepturilor omului și respectarea demnității umane. Astfel, în pofida tuturor eforturilor depuse, incidența HIV/SIDA în Republica Moldova, atât în rândul populației generale, cât și printre persoanele tinere, a fost în continuă creștere în ultimii ani. Chiar dacă la tinerii cu vârsta de 15-24 ani incidența a fost stabilă pe parcursul anului 2011-2012 (18,5 cazuri la 100,000 persoane), indicatorii rămân a fi departe de cei preconizați pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (11.0 cazuri la 100,000 persoane în 2015). Scopul major al Declarației Mileniului (aprobată la nivel internaţional) este stoparea epidemiei globale a infecției cu virusul HIV către anul 2015. HIV poate fi evitat prin prevenire, tratament și îngrijire. La nivel global au fost create diferite fonduri (Fondul Global de combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei), care acordă suport financiar pentru realizarea activităților de prevenire a infecției HIV tuturor ţărilor (inclusiv Republicii Moldova), care se confruntă cu dificultăţi financiare în implementarea activităţilor de prevenire, tratament, îngrijire şi suport pentru persoanele infectate cu HIV şi bolnave de SIDA. În plus, câţiva ani la rând, sub egida organizaţiilor internaţionale, în majoritatea ţărilor lumii se desfăşoară campanii de informare în masă cu genericul „Getting to zero”/ „A ajunge la zero”, ceea ce înseamnă: „Zero infecţii noi cu HIV”, „Zero discriminare în baza infecţiei HIV”, „Zero decese cauzate de SIDA”. Pentru a ajunge la tendința zero – avem nevoie de cunoștințe, cunoștințe corecte despre infecția HIV, despre SIDA, despre căile de transmitere, măsurile de prevenire și nu în ultimul rând, despre cum nu se transmite infecția HIV pentru a lupta cu stigma și discriminarea, deoarece acestea apar în special din lipsa cunoștințelor.
Peste 180 de reprezentanţi ai organizaţiilor guvernamentale și societăţii civile, reprezentanți ai agenţiilor internaționale şi parteneri de peste hotare au participat în perioada 16-18 decembrie 2013 la cea de-a cincea ediţie a Conferinţei HIV/SIDA.
domeniul HIV/SIDA, inclusiv prin creșterea ponderii resurselor domestice în finanțarea răspunsului național la epidemia HIV/SIDA; oferirea accesului universal la servicii medicale și sociale de calitate (diagnosticare, tratament, îngrijire şi suport).
Printre oaspeţii de onoare ai Conferinţei au fost: Michel Kazatchkine, reprezentantul special al Secretarului General ONU pentru HIV/SIDA în Europa de Est și Asia Centrală; Nicola Harrington Buhay, reprezentant Permanent ONU în Republica Moldova. Mesaje oficiale în deschiderea Conferinţei au mai adresat: Andrei Usatîi, Ministrul Sănătăţii al Republicii Moldova; Ruslan Poverga, reprezentantul comunităţii persoanelor care trăiesc cu HIV şi a grupurilor cu risc sporit de infectare.
People with HIV now have life spans approaching those of the general population, according to a study published in the scientific journal 
explains.
Blitz-interviu al Buletinului Informativ CNC TB/SIDA cu Alexandrina Ioviţă, Cartierul General UNAIDS, coordonator Programe Drepturile Omului şi Legislaţie, Elveţia
precum şi posibilitatea de a compara situaţia din alte ţări, mi-au cristalizat câteva concluzii importante. Ai noştri sunt cea mai importantă valoare în contextul răspunsului naţional, pentru că pun suflet în tot ceea ce fac, muncesc cu dedicaţie, depun eforturi complementare, iar participativitatea a devenit o normă, astfel că răspunsul naţional este cu adevarat multisectorial. Există realizări, dar nu este cazul de oprit la acestea. Rămân problem, rezolvarea cărora necesită concentrarea eforturilor comune a tuturor sectoarelor. Se cere un angajament puternic din partea Guvernului, implicarea constructivă a societăţii civile, identificarea pârghiilor pentru cointeresarea sectorului privat, astfel ca în final să fie oferite servicii de calitate, disponibile acolo unde şi pentru cine este nevoie; medicamentele şi alte bunuri să fie procurate în mod transparent şi la timp; să fie dezvoltate mecanismele de asigurare a durabilităţii. În acelaşi timp, experienţele pozitive realizate în cadrul răspunsului naţional la infecţia HIV trebuie să fie preluate ca exemple bune de urmat şi pentru alte programe naţionale.