2013

Masă rotundă: “Proprietatea intelectuală și accesul la tratamentul ARV în RM”

18 Oct
La 23 septembrie curent, Liga persoanelor care trăiesc cu HIV (PTH) din Republica Moldova a organizat o masă rotundă cu tematica “Proprietatea intelectuală și accesul la tratamentul antiretroviral în Republica Moldova”.
MAI MULTE

La eveniment au participat reprezentanți ai Agenției Medicamentului, Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI), Fundației Soros-Moldova, PNUD, IP UCIMP RSS, Centrului PAS, Asociației “Inițiativa Pozitivă”, membri ai Centrelor Sociale Regionale pentru PTH din Republica Moldova, coordonatorul Programului Național de prevenire și control HIV/SIDA/ITS, precum și experți de la Uniunea PTH din Europa de Est și Asia Centrală (Ucraina).
 
Acțiunea este parte a proiectului “Promovarea accesului universal la tratament a persoanelor care trăiesc cu HIV ca drept fundamental al omului”, implementat cu suportul AIDS Fonds.
 
În cadrul evenimentului, Constantin Lejențev (expert din Ucraina) a prezentat raportul “Accesul la medicamente și punerea în aplicare a mecanismelor flexibile ale Acordului TRIPS în legislația din Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina”.
 
Raportul reflectă principalele obligații internaționale ale statelor legate de accesul de bază al bolnavilor la tratamentul ARV în contextul respectării drepturilor privind proprietatea intelectuală a producătorilor farmaceutici odată cu adoptarea Acordului TRIPS în aceste țări.
 
Prin acest eveniment, organizatorii au dorit să sensibilizeze factorii de decizie asupra  dificultăților și potențialelor soluții, din punct de vedere al accesului la medicamente antiretrovirale, prin punerea în aplicare a Acordului TRIPS pentru asigurarea unui echilibru între protejarea drepturilor deținătorilor de patente și interesele pentru sănătatea publică. De asemenea, participanții au discutat și alte aspecte ce țin de problemele privind accesul la medicamentele antiretrovirale în acordurile de liber schimb R.Moldova - Uniunea Europeană.

Acțiunea “Un ghiozdan pentru școlari!”

18 Oct
52 de copii din familii afectate de HIV/SIDA, narcomanie și alcoolism au primit în dar câte un ghiozdan cu toate rechizitele necesare la începutul anului școlar. Inițiativa aparține reprezentanților organizației “Mamele pentru viață” din orașul Chișinău, care deja al treilea an consecutiv au desfășurat această acțiune pentru copii.
MAI MULTE
 
Potrivit Tatianei Topal, psiholog în cadrul organizației, este pentru prima dată când cadouri au fost oferite nu doar elevilor care merg în clasa întâi, dar și celor până în clasa a patra. Aceasta a fost posibil grație surselor acumulate în cadrul acțiunilor de binefacere, organizate în timpul festivalului-rock “Muzica este drogul meu”,  precum și din contribuțiile personale și individuale ale persoanelor care au donat bani în boxele instalate în centrele comerciale “Shopping MallDova”, „Varna”, S.A. „Franzeluta”, „CVIN”, hotelul „Codru”. Un aport considerabil în valoare de 10 000 lei l-a adus în acest an omul de afaceri Nicolai Manolov, fapt pentru care reprezentanții organizației "Mamele pentru viață" îi sunt profund recunoscători.
 
Irina Belevțova, președintele organizației "Mamele pentru viață" a informat că, în total, au fost acumulați 26 mii lei, 5 000 dintre care au fost utilizați pentru procurarea cadourilor pentru 8 copii (părinții cărora sunt utilizatori de droguri injectabile), iar 21 mii lei au fost utilizați pentru procurarea cadourilor pentru 44 copii din familii afectate de HIV/SIDA. În mediu, pentru procurarea unui ghiozdan cu toate rechizitele necesare pentru școală au fost utilizați 550 lei.
 
Cadourile pentru copii au fost distribuite prin intermediul Centrului “Pas cu Pas” și Centrului Social Regional din municipiul Chișinău, precum și a Centrului Social “Puls” din Bălți. Beneficiarii acțiunii “Un ghiozdan pentru școlari!” sunt copiii din raioanele Bălți, Ialoveni, Anenii Noi și Chișinău. În semn de mulțumire pentru cadoul primit la început de an școlar, fiecare copil a pregătit câte un desen, care ulterior a fost expus pe un perete în camera copiilor de la Centrul Social Regional din mun. Chișinău.
 
Bunătatea rareori are nume. Bunătatea niciodată nu este prea multă, în special când e vorba de copii. Fiecare leu investit pentru copii este și pentru viitorul acestora. Banii acumulați din donații au ajutat multor familii, care se confruntă cu probemele financiare, să acopere măcar o parte din necesitățile pe care le au. Acțiunea “Un ghiozdan pentru școlari!” va continua. 

Supravegherea programatică: Program de instruire pentru membrii CNE și CNC TB/SIDA

18 Oct
În perioada 19-20 septembrie, la Chișinău, s-a desfășurat un seminar de două zile pentru membrii Consiliului Național de Coordonare (CNC) a Programelor Naționale de control și prevenire a tuberculozei și control și prevenire HIV/SIDA/ITS și cei ai Comisiei Naționale de Experți (CNE).
MAI MULTE
Seminarul a avut drept obiectiv creşterea şi consolidarea capacităţilor CNC şi CNE în domeniul supervizării programelor naţionale /granturilor TB şi HIV.
 
Evenimentul s-a desfășurat în contextul actualității problemelor ce ţin de răspunsul naţional la HIV şi TB şi controlul acestora, evoluţia parteneriatului dintre CNC TB/SIDA şi Fondul Global de combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei (FG), care impun complexitate funcţiilor membrilor CNC. Supervizarea procesului de implementare a programelor naţionale TB şi HIV şi realizarea granturilor FG este una din funcţiile de bază ale fiecărui membru CNC și CNE. Exersarea acestei funcţii solicită cunoaşterea mecanismelor CNC şi ale Fondului Global de supervizare a programelor şi granturilor în domeniu - cadru de activitate, instrumente specifice şi principii de realizare.

Discuţii aprinse pe marginea problemelor din domeniul HIV/SIDA cu reprezentanţii societăţii civile

18 Oct
17 reprezentanți ai societății civile din Republica Moldova, regiunea transnistreană și UTA Găgăuzia au participat pe 11 septembrie curent la o întâlnire cu membrii delegației oficiale a Fondului Global de combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei (FG) pentru a discuta probleme de actualitate, legate de
MAI MULTE

 

reducerea contribuției promise din partea statutului pentru suportul Programului Național de profilaxie și control HIV/SIDA/ITS de la 48 milioane lei la 9 milioane lei pe parcursul anului 2014 şi dificultățile, resursele și posibilitățile de acoperire a tratamentului antiretroviral pentru pacienții bolnavi de HIV/SIDA, care vor fi luați în tratament începând cu 1 ianuarie 2014.

Subiectele discuţiei au fost sugerate de însăşi reprezentanţii Fondului Global, care au dorit să se informeze pe marginea acestor chestiuni înainte de a se întâlni cu factorii de decizie de la Ministerul Sănătății.
 
Referindu-se la reducerea contribuției promise din partea statului de la 48 milioane lei la 9 milioane lei pentru componenta HIV/SIDA pe parcursul anului 2014 (în timp ce pentru domeniul tuberculozei contribuția promisă de 32 milioane lei rămâne neschimbată), dl Igor Chilcevschii, președintele Ligii persoanelor care trăiesc cu HIV (PTH), a menționat că inițial pentru Programul Național de prevenire și control HIV/SIDA/ITS a fost promisă o sumă și mai mare, care pe parcurs a fost micșorată până la 9 milioane lei. Această sumă estimată de Ministerul Finanțe pentru anul 2014 nu reiese din necesitățile reale ale țării, ci din posibilități.
 
Cât priveşte asigurarea tratamentului antiretroviral (ARV), dl Chilcevschii a menționat că dacă până în prezent, toate medicamentele erau procurate de IP UCIMP RSS din grantul FG și probleme nu au fost, odată cu asigurarea medicamentelor din bugetul de stat ar putea apărea dificultăți legate de lipsa mecanismului de procurare a medicamentelor, precum şi existența doar a unui singur preparat de brand înregistrat în ţară (Aliuviu). În opinia vorbitorului, RM ar putea repeta experiența altor țări, când din lipsa medicamentelor, bolnavilor nu le va fi recomandat tratament tuturor celor care îl vor necesita, iar abandonul tratamentului ARV ar putea fi chiar “ușor salutat”.
 
În context, dl Alexandru Curașov, director AO “Inițiativa Pozitivă”, a menţionat că reducerea bugetului din partea statului de la 48 milioane la 9 milioane pare a fi o tactică suspectă a Guvernului RM în raport cu Fondul Global. Aceasta pentru că suma de 48 milioane a fost negociată în cazul retragerii Fondului Global, iar ulterior, după apariţia posibilităţii de a aplica la Fondul Global pentru un nou grant-interim de 8 milioane dolari, suma promisă s-a micşorat mai bine de cinci ori. Și aceasta în condițiile în care FG a menționat că resursele Fondului Global nu trebuie să substituie resursele naționale. Dl Curaşov a calificat această acţiune drept o poziţie incorectă a Guvernului vizavi de cetățenii săi.
 
În cadrul discuţiilor, participanţii au reiterat că pe parcursul celor 10 ani de prezență a Fondului Global în RM a fost oferit suport Guvernului la diferite nivele, arii și domenii de intervenții cruciale (profilaxie, tratament, comunicare, monitorizare și evaluare etc.). Respectiv, au fost create/dezvoltate și anumite mecanisme pentru controlul TB/SIDA. Ca și perspectivă de dezvoltare pentru Fondul Globa în RM, în viziunea societății civile, ar fi acordarea suportului pentru menținerea unui sistem funcțional la nivel de stat, care să fie capabil să rezolve problemele existente din domeniu. În opinia dlui Curașov, „fortificarea managementului sistemului TB/SIDA trebuie să fie o prioritate pentru RM, întrucât toate întârzierile de proces care au loc în prezent, neonorarea promisiunilor din partea unor actori/instituții/ministere, alte deficiențe și probleme care apar – au loc anume din această cauză”. Investirea în dezvoltarea capacităților MS și a comunității persoanelor care trăiesc cu HIV este obiectivul principal pe care FG și Guvernul RM ar trebui să se concentreze în planificarea strategică de mai departe.
 
Întâlnirea delegaţiei oficiale a Fondului Global cu reprezentanii societăţii civile s-a desfăşurat la Centrul Social Regional din municipiul Chișinău.

Copiii infectaţi cu HIV primesc gradul de dizabilitate “accentuat” și “sever”

18 Oct
Interviu cu Narcisa Mămăligă, director adjunct pe problemele determinării dizabilității și capacității de muncă, Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă (CNDDCM)
MAI MULTE

Pentru început aş vrea să ne spuneţi despre instituţia pe care o reprezentaţi…
N.M.:  Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă, fostul Consiliu de expertiză medicală a vitalităţii, a fost creat la începutul anului curent, prin Hotărârea de Guvern nr. 65 din 23.01.2013 „Cu privire la determinarea dizabilității și capacității de muncă”. Fiind o instituţie de stat, ce aparţine Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, aceasta are în subordinea sa consilii specializate şi consilii teritoriale pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă pe întreg teritoriul Republicii Moldova. În componenţa consiliilor specializate şi ale celor teritoriale activează echipe multidisciplinare (medici-experţi, asistenţi sociali, psihopedagogi, personal medical mediu şi inferior). La Consiliu/consilii specializate şi teritoriale sunt apreciate nu doar aspectele medicale ale persoanelor cu dizabilități, dar și condiţiile sociale (condițiile de viață, de muncă, abilitățile/capacitățile de a realiza anumite activități, inclusiv la domiciliu). În atribuţiile specifice ale conducerii şi subdiviziunilor Consiliului, printre altele, intră: asigurarea expertizării şi reexpertizării cetăţenilor pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă; stabilirea recomandărilor generale privind activităţile şi serviciile de care persoana cu dizabilităţi are nevoie în procesul de incluziune socială; întocmirea şi eliberarea Certificatului privind gradul de dizabilitate şi a Progamului individual de reabilitare şi incluziune socială. Consiliile CNDDCM conlucrează cu instituţiile medico-sanitare publice şi cele din domeniile social, al muncii şi educaţional privind organizarea activităţii în procesul de referire a persoanelor la expertiză şi eliberarea certificatelor de concediu medical de durată, conform actelor normative în vigoare.
 
Care sunt modalităţile de adresare pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă?
N.M.: Modalitatea de adresare este cât se poate de simplă. Persoana interesată, reprezentantul legal, tutorele sau părintele copilului se adresează medicului de familie, care perfectează o fişă de trimitere (formularul F-088/e), în care sunt indicate datele despre starea sănătăţii persoanei supuse expertizării, gradul de reducere a funcţionalităţii organelor, sistemelor de organe şi a întregului organism, precum şi rezultatele măsurilor de tratament şi reabilitare. Cu acest formular, dar şi alte documente solicitate, inclusiv, în baza cererii în scris, persoana respectivă se va adresa la oficiul Consiliului teritorial sau Consiliul specializat pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă. Reprezentanţii Consiliilor vor studia veridicitatea şi corectitudinea îndeplinirii documentaţiei prezentate de către persoana supusă expertizării. La determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă se ţine cont de factorii medicali, psihopedagogici, habituali, profesionali, personali, factorii sociali, precum: capacitatea de a studia şi de a se instrui; capacităţile intelectuale şi comportamentul; capacitatea de autoservire şi de autoîngrijire; capacităţile de comunicare (vederea, auzul, vorbirea) şi de adaptare situaţională; capacităţile locomotorii şi dexteritatea; capacitatea de muncă păstrată şi capacitatea vitală a organismului; capacitatea de participare la viaţa socială şi profesională, determinată de deficienţele fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale de lungă durată. Reieşind din gravitatea deficienţelor funcţionale individuale provocate de afecţiuni, defecte, traume, care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare exprimate în raport cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare vârstei, sunt evidenţiate trei grade de dizabilitate: severă, accentuată şi medie.
 
Din câte cunoaştem, persoanele care sunt bolnave de anumite forme ale tuberculozei şi cele infectate cu HIV, inclusiv copiii seropozitivi cu vârsta de până la 18 ani, primesc gradul de dizabilitate “sever” …
N.M.: Într-adevăr, aşa este. Prin ordinul comun al Ministerului Sănătăţii (MS), Ministerului Educaţiei (ME) şi Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (MMPSF) din 28 ianuarie 2013 a fost aprobată Lista maladiilor şi stărilor patologice pentru determinarea dizabilităţii la copii în vârstă de până la 18 ani. În această listă, printre altele, bolile prin virusul imunodeficienţei umane, care conduc la dezadaptare socială şi necesită îngrijire individuală permanentă, sunt incluse în gradul de dizabilitate “sever”. Acelaşi grad de dizabilitate “sever” este atribuit în cazul tuberculozei pulmonare fibrocavitare confirmată bacteriologic şi/sau histobiologic şi tuberculozei sistemului nervos. Grad “sever accentuat” se atribuie în cazul tuberculozei extrarespiratorii (formă gravă cu complicaţii şi formă grav-medie, fără complicaţii). Ulterior, printr-un alt ordin comun al MS şi MMPSF din 17 mai 2013, “boala HIV/SIDA cu deficienţe funcţionale severe” şi “tuberculoza pulmonară fibrocavitară bilaterală” au fost incluse în Lista maladiilor şi stărilor patologice însoţite de deficienţe funcţionale ireversibile, care servesc drept bază pentru stabilirea dizabilităţii fără termen de reexpertizare la adulţi şi până la vârsta de 18 ani la copii.
 
Ce înseamnă fără termen de reexpertizare?
N.M.: Fără termen înseamnă că persoanele (adulţii sau copiii) nu trebuie să vină în fiecare an pentru prelungirea gradului de dizabilitate, cum o făceau anterior. Aceasta se atribuie cazurilor, în care dereglările funcţionale sunt absolut ireversibile şi nu pot fi supuse reabilitării. La copii, în cazul în care dereglările funcţionale sunt ireversibile, termenul pentru care se stabileşte dizabilitatea este până la vârsta de 18 ani, până devine matur și îi poate fi apreciat volumul capacităților de muncă. Prevederea respectivă este privită foarte pozitiv şi din considerentul că pe tot acest timp copiii nu trebuie să efectueze repetat investigațiile obligatorii pentru fișa medicală spre a fi prezentate oficiilor specializate sau teritoriale. În plus, se simt mult mai protejaţi din punct de vedere al asigurării confidenţialităţii informaţiei cu privire la statutul lor.
 
Ce se întreprinde în Republica Moldova pentru reabilitarea şi incluzinea socială a acestor categorii de pacienţi?
N.M.: Consiliile teritoriale şi consiliile specializate, la stabilirea dizabilităţii, întocmesc şi eliberează persoanei Certificatul de dizabilitate şi capacitate de muncă, precum şi Programul individual de reabilitare şi incluziune socială. Ambele documente sunt de strictă evidenţă, sunt exectutorii pentru instituțiile corespunzătoare şi sunt eliberate în două exemplare: unul pentru pacient şi unul pentru oficiul/consiliul specializat sau teritorial. Este de menţionat că nici în unul nu se indică diagnosticul şi/sau codul maladiei. Acest lucru este foarte important pentru că asigură un nivel mai mare de confidenţialitate persoanei/copilului atunci când trebuie să prezinte documentele respective medicilor, la grădiniță, la școală etc. 
Programul individual de reabilitare şi incluziune socială are patru compartimente și este completat de reprezentanţii echipei multidisciplinare ale consiliilor de specialitate sau teritoriale, care stabilesc, în baza unui Chestionar de evaluare a capacităţilor şi performanţelor copiilor în activităţi şi participare, activităţile şi serviciile din domeniile medical, social, educaţional şi profesional de care persoana are nevoie în procesul de incluziune socială. Spre exemplu, la compartimentul medical, ca şi recomandări generale, pot fi indicate: consultarea medicului de familie şi a specialistului de profil; gimnastică medicală; meloterapie; protezare auditivă; protezare oculară; chinetoterapie etc. Pentru domeniul social – recomandările generale pot fi: asistent social, îngrijire la domiciliu etc. Odată fiind aprobate aceste recomandări de către Comisie, mergând la direcţia de asistenţă socială, părintele sau o altă persoană apropiată a copilului/adultului poate fi angajat în calitate de asistent personal (cu carte de muncă şi salariu).
În baza recomandărilor generale, ulterior, se elaborează activităţi şi servicii specifice pentru persoana în cauză. Astfel, pacientul vine la medicul de familie, care îi propune deja un program strict individualizat. Pentru accesarea serviciilor individuale, până la vârsta de 18 ani, toți copiii din Republica Moldova beneficiază de programe gratuite, asigurate de stat.
 
Ce se întâmplă în cazul apariţiei unui dezacord cu gradul de dizabilitate stabilit de comisia din teritoriu?
N.M.: În cazul dezacordului cu gradul de dizabilitate stabilit în teritoriu, persoana are dreptul să contesteze și să se adreseze la Consiliul de control și revedere a deciziilor din cadrul Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă. Dacă nu este satisfăcut nici aici – se poate adresa Comisiei de Litigii de pe lângă Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
În general, în prezent, este o variantă simplificată de determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă. Medicul de familie iniţiază perfectarea documentelor și în aceeași zi copilul este încadrat în gradul de dizabilitate de către echipele multidisciplinare, care evaluează în complex copilul (maladii şi stări patologice concomitente). Criteriile de determinare a dizabilităţii la copiii în vârstă de până la 18 ani sunt aprobate prin ordinul comun al MMPSF, MS şi ME. Dizabilitatea la persoanele adulte (inclusiv cele cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani, angajate în câmpul muncii) se determină pornind de la gravitatea deficienţelor funcţionale individuale provocate de afecţiuni, defecte, traume, care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare, exprimate în raport cu solicitarea socioprofesională (păstrarea capacităţii de muncă). Păstrarea capacităţii de muncă se evaluează în procente, după cum urmează: dizabilitatea severă – capacitatea de muncă este păstrată în proporţie de 0-20%; dizabilitatea accentuată – capacitatea de muncă este păstrată în proporţie de 25–40%; dizabilitatea medie – capacitatea de muncă este păstrată  în proporţie de 45–60%. Persoanele cu deficienţe funcţionale uşoare provocate de afecţiuni, defecte, traume, având capacitatea de muncă păstrată în proporţie de 65–100% sunt considerate apte de muncă, respectiv nu sunt încadrate în grad de dizabilitate.
 
Se admite expertizarea şi reexpertizarea în lipsa subiecţilor?
N.M.: HG nr. 65 permite evaluarea pacienţilor (copiilor) în lipsa acestora în cazul persoanelor grave (imobilizate la pat). În acest caz, reprezentantul legal al copilului trebuie să depună o cerere și să prezinte toată documentația necesară. În cazul când părintele sau tutorele nu doreşte ca copilul/adolescentul să afle despre maladia, starea patologică ori statutul său, copilului i se va face evaluarea, aprecierea capacităților, fără să i se comunice scopul acordării gradului de dizabilitate. Este un drept al persoanelor care îngrijesc de aceşti copii şi noi îl respectăm. Ceea ce ține de HIV/SIDA la adulți - dacă o persoană a fost înregistrată cu nivelul de CD4 scăzut, iar ulterior cu ajutorul tratamentului antiretrovral, starea sa s-a îmbunătățit, oricum este încadrată în gradul de disabilitate.
 
Vă mulţumim pentru interviu!

Pentru conformitate, Victoria Tataru

 

ŞTIAŢI CĂ:

“Boala HIV/SIDA cu deficienţe funcţionale severe” şi “tuberculoza pulmonară fibrocavitară bilaterală” au fost incluse în lista maladiilor şi stărilor patologice însoţite de deficienţe funcţionale ireversibile, care servesc drept bază pentru stabilirea dizabilităţii fără termen de reexpertizare la adulţi şi până la vârsta de 18 ani la copii (conform Ordinului comun al MS şi MMPSF din 17 mai 2013).

Dizabilitatea severă se acordă copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoîngrijire încă neformată sau pierdută, respectiv un grad ridicat de dependenţă fizică sau psihică. Autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate. Copilul necesită îngrijire şi/sau supraveghere permanentă din partea unei alte persoane.

Republica Modlova a ratificat Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi prin Legea nr. 166-XVIII din 09.07.2010 (semnată la New-York, la 30 martie 2007). Prin aceasta și-a asumat anumite obligațiuni, printre care elaborarea şi promovarea politicilor în domeniul dizabilităţii, precum şi ajustarea legislaţiei naţionale în vigoare la prevederile internaționale. În urma ratificării Convenţiei a fost adoptat un nou concept de abordare a persoanelor cu dizabilităţi şi anume: abordarea acestei categorii de persoane nu doar prin prisma protecţiei sociale şi a stării de sănătate, dar, în primul rând, prin prisma drepturilor omului şi a incluziunii sociale, fiindu-le recunoscută valoarea umană, beneficiind de aceleaşi drepturi civile, politice, sociale, culturale ca şi ceilalţi cetăţeni.

Atelier de lucru pentru medicii infecționiști și lucrătorii sociali

18 Oct
În perioada 25-26 septembrie 2013, Centrul Social Regional pentru persoane care trăiesc cu HIV din municipiul Chișinău, în parteneriat cu Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei (MMPSF), Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile (SDMC), Asociaţiile Obşteşti ,,Credinţa” și ,,Viaţa Nouă”, cu sprijinul financiar şi tehnic al Fundaţiei ,,Soros-Moldova”, au organizat un atelier de lucru cu genericul: ,,Creşterea accesului la servicii de îngrijire şi suport pentru persoanele cu HIV”.
MAI MULTE

 

Obiectivele atelierului de lucru:

• Sporirea vizibilităţii activităţilor în cadrul proiectului ,,Creşterea accesului la servicii de îngrijire şi suport pentru persoanele care trăiesc cu HIV ”.
• Oferirea unei platforme de socializare şi de împărtăşire a bunelor practici pentru medicii și lucrătorii sociali şi sporirea accesului la informare a acestora;
• Oferirea unei tribune pentru identificarea şi formularea unor soluţii concrete la câteva probleme actuale cu care se confruntă lucratorii sociali pentru creşterea accesului la servicii de îngrijire şi suport pentru persoanele care trăiesc cu HIV.
 
Atelierul de lucru a fost destinat medicilor-infecţionişti și lucrătorilor sociali din cadrul Centrelor Regionale pentru persoanele care trăiesc cu HIV. Evenimentul este parte a Proiectului „Reducerea impactului infecţiei cu HIV în Republica Moldova” (grantul Fondului Global, faza a doua, componenta HIV/SIDA).

Flash-mob la tematica supradozelor cauzate de consumul drogurilor

18 Oct
Uniunea pentru prevenirea HIV şi Reducerea Riscurilor din Republica Moldova și Asociația Obștească “Inițiativa Pozitivă” au organizat la 4 septembrie, în scuarul Teatrului Național de Operă și Balet “Maria Bieșu”, un flash-mob pentru a sensibiliza opinia publică și factorii de decizie cu privire la problema supradozelor cauzate de consumul drogurilor.
MAI MULTE
 
Potrivit organizatorilor acțiunii, problemele legate de supradoze nu se regăsesc în actele normative existente în vigoare (Strategia Naţională Antidrog pentru anii 2011-2018 şi Programul Naţional de prevenire şi control HIV/SIDA/ITS pentru 2011-2015), chiar dacă decesele prin supradoze, asociate consumului de opiacee, constituie o provocare pentru cei peste 30 mii consumatori de droguri din Republica Moldova.
 
Asistenţa şi îngrijirile în cazul supradozelor sunt acordate, în mare parte, de către Serviciul de Asistenţă Medicală de Urgenţă. Totuși, din cauza unor bariere ce există (frica consumatorilor de droguri de a apela la personalul medical din cauza că aceștia vor anunța poliția; accesul redus la preparatul “Naloxon” utilizat pentru a evita supradozele), adresarea la serviciile medicale este cu întârziere, ceea ce face ca viața persoanelor afectate de consumul drogurilor să fie în pericol.  Conform surselor internaţionale, din 100 de cazuri de supradoză, aproximativ 4 sunt letale.
 
Solidari efortului de sensibilizare cu privire la supradoze, reprezentanţii asociaţiilor obşteşti active în domeniul asistenţei consumatorilor de droguri în RM au adresat un apel către Ministerul Sănătăţii și Dispensarul Republican de Narcologie ca să imbunătăţească calitatea asistenţei narcologice prin includerea intervenţiilor de prevenire a supradozelor în politicile naționale de sănătate. Alte solicitări ale organizatorilor acțiunii țin de: asigurarea disponibilității preparatului medical „Naloxon” în cadrul programelor de asistenţă a consumatorilor de droguri; îmbunătăţirea mecanismelor de investigare, înregistrare şi monitorizare a cazurilor de supradoze.
 
Flash-mobul a fost organizat cu prilejul Zilei Internaționale de informare și sensibilizare cu privire la supradoze, consemnată la nivel internațional.  

CNAM explică de ce se majorează prețul poliței de asigurare medicală. Fondul va acoperi și cheltuielile pentru programele naționale de control TB și HIV/SIDA

18 Oct
Într-o scrisoare remisă presei, Compania Naţională de Asigurări în Medicină explică de ce prețul poliței de asigurare medicală crește în fiecare an. Acest lucru se întâmplă, pentru că se mărește volumul și gama serviciilor medicale incluse în Programul unic de asistență medicală obligatorie, iar persoanele asigurate solicită tot mai multe servicii drept urmare a îmbătrânirii demografice.
MAI MULTE
Astfel, în ultimii trei ani, potrivit datelor Ministerului Sănătății, în Republica Moldova numărul investigațiilor a crescut cu peste 85 la sută, vizitele medicale la domiciliu și solicitările de asistență medicală urgentă – cu 18%, iar cazurile tratate în spital – cu peste 13%.
 
Responsabilii CNAM mai susțin că majorarea Fondului de asigurări în sănătate este necesară şi pentru că, spre deosebire de alte state, în ultimii cinci ani cota primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în Republica Moldova a rămas la acelaşi nivel de 7%. Pe lângă aceasta, din anul 2014, programele de tratament a tuberculozei şi HIV/SIDA vor trece la finanţarea extinsă din banii publici ai Fondului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală. Tot din 2014 Programul Naţional de combatere a hepatitelor virale B, C şi D, Programul Naţional de transplant şi Programul Naţional de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat vor fi finanțate și ele din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală. 
 
Reprezentanţii Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova a criticat iniţiativa Ministerului Sănătăţii privind scumpirea poliței de asigurare medicală obligatorie. Doar sindicatul de profil „Sănătatea” susţine proiectul Fondului de asigurări medicale pentru 2014. „Majorarea cheltuielilor publice pentru sănătate este o necesitate vitală pentru Moldova, pentru că cetăţenii noştri vor şi solicită servicii complete. Trebuie de conştientizat, pentru ca poliţa de asigurare să acopere şi cheltuielile vizitei la stomatolog, spre exemplu, atunci trebuie să se mărească şi fondul asigurării obligatorii”, a declarat Victor Benu, preşedintele Sindicatului „Sănătatea”.
 
În Republica Moldova, peste 80 la sută din populație are poliță de asigurare medicală obligatorie.
 
http://www.e-sanatate.md/

ONG-urile din Moldova vor presta servicii de consiliere și testare la HIV prin utilizarea testelor rapide pe salivă

18 Oct
În perioada 10 septembrie – 18 octombrie curent, reprezentanții ONG-urilor care activează în domeniul prevenirii HIV și reducerii riscurilor din Republica Moldova (inclusiv regiunea transnistreană) participă la cursul de instruire: “Consilierea și testarea la infecția cu HIV (CTV) prin utilizarea testelor rapide pe salivă”.
MAI MULTE

Potrivit Luciei Pîrțînă, coordonator al Programului Național de prevenire și control HIV/SIDA/ITS, tematica instruirii este foarte diversă și include prezentări generale despre HIV și SIDA (terminologie, situația epidemiologică; căile de transmitere, evoluţia, diagnosticul, tratamentul etc.); precum și informație de referință ce ține de consiliere și testare – intervenţii de prevenire și formare a comportamentelor care să protejeze de infectarea cu HIV.
 
Necesitatea acordării acestor servicii de către reprezentanții ONG-urilor este argumentată prin faptul că adresabilitatea grupurilor cu risc sporit de infectare la cabinetele de consiliere și testare voluntară la HIV (CTV), care funcționează în cadrul instituțiilor medico-sanitare publice (IMSP) spitalele raionale și municipale, este mică. Chiar dacă în anii precedenți, personalul acestor cabinete a fost instruit să acorde servicii de consiliere și testare voluntară, experții din sănătatea publică susțin că accesul tinerilor, adolescenților și a populației din grupurile cu risc sporit de infectare (utilizatorii de droguri/UDI, lucrătoarele sexului comercial/LSC și bărbaţii care practică sexul cu bărbaţii/BSB) este destul de limitat.
 
În Republica Moldova, serviciul de consiliere și testare voluntară la infecția cu HIV a fost creat în anul 2007 prin Ordinul Nr. 344 al Ministerului Sănătății RM, care a aprobat conceptul serviciului CTV și regulamentul tip de funcționare a cabinetului CTV. La 01 aprilie 2013, pe teritoriul țării noastre, inclusiv în regiunea transnistreană și UTA Găgăuzia, funcționau 62 cabinete CTV. Persoanele care se adresează la cabinetele CTV sunt consiliate pre- și post-testare, iar testul la infecția HIV este efectuat prin analiza sângelui sau, la necesitate, prin utilizarea testelor rapide pe salivă (TSR). Durata determinării rezultatului HIV pozitiv sau negativ prin TSR este de 20 minute.
 
Svetlana Plămădeală, coordonatorul Programului HIV, IP UCIMP RSS /Recipient Principal al Fondului Global de combatere a SIDA, Tuberculozei și Malariei (FG), a menționat că Republica Moldova are experiența utilizării testelor rapide pe salivă, în special, în maternități. Acestea sunt utilizate pentru testarea femeilor gravide, care se internează în procesul nașterii, neavând statutul HIV determinat, pentru a preveni transmiterea infecției HIV de la mamă la făt.
 
În cadrul cabinetelor CTV, testele rapide pe salivă se utilizează în anumite situații. Astfel, în scopul asigurării unui acces mai larg al persoanelor din rândul grupurilor cu risc sporit de infectare, în această vară, cu suportul Fondului Global, în Republica Moldova a fost procurat un lot nou de 6750 teste rapide pe salivă, ceea ce permite ca serviciile de consiliere și testare la HIV să fie extinse și în cadrul ONG-urilor ce activează în domeniul prevenirii HIV și reducerii riscurilor. Apropierea serviciilor CTV de grupurile vulnerabile la infecția cu HIV ne va permite să depistăm infecția în termeni oportuni și să ne orientăm mai bine în aspectele epidemiologice ale infecției (să aflăm în ce grupuri de populație este concentrată infecția).
 
Cursurile de instruire sunt destinate asistenților sociali, lucrătorilor outreach, educatorilor de la egal la egal și psihologilor din cadrul ONG-urilor, precum și specialiștilor de la Dispensarul Republican de Narcologie și Departamentul Instituții Penitenciare (MJ), care începând cu luna noiembrie curent vor presta servicii de consiliere și testare prin utilizarea testelor rapide pe salivă.
 
Instruirile sunt organizate de către și cu suportul Spitalului Dermatologie și Maladii Comunicabile (SDMC), Centrului de Sănătate Prietenos Tinerilor "ATIS", Agenției Națiunilor Unite pentru Combaterea Drogurilor și Criminalității (UNODC), Centrului pentru Politici și Analize în Sănătate (Centrul PAS), UNICEF, ONG "Tinerii pentru Dreptul la Viață" (TDV), în parteneriat cu A.O. "Inițiativa Pozitivă" și Centrele Sociale Regionale din Chișinau, Bălti și Tiraspol.

Proiectul notei de concept pentru elaborarea Strategiei Fondului Global privind HIV/SIDA pentru Europa de Est și Asia Centrală (EEAC)

18 Oct
În cadrul consultărilor regionale, a fost prezentat Proiectul notei de concept pentru elaborarea Strategiei Fondului Global privind HIV/SIDA pentru Europa de Est și Asia Centrală.
MAI MULTE

 

Strategia are scopul de a optimiza și a susține investițiile Fondul Global în programele HIV în EEAC, bazată pe consultări ample cu implementatorii, donatorii și partenerii programelor Fondului Global. În continuare vă prezentăm un scurt sumar al notei de concept pentru elaborarea Strategiei Fondului Global pentru EEAC, examinată în cadrul consultărilor regionale de la Geneva la 26 septembrie 2013.

 
Informație de fundamentare
 
Potrivit OMS, regiunea[1] EEAC are cea mai rapidă creștere a epidemiei cu HIV la nivel global, cu creșteri semnificative ale mortalității de SIDA. Pe baza ultimelor estimări ale UNAIDS, între 2001 și 2012, numărul de persoane care trăiesc cu HIV în regiune EEAC a crescut de la 860.000 la 1,3 milioane.
 
OMS menționează că în regiunea EEAC, populațiile cheie specifice, care sunt la un risc mai mare de expunere și infectare cu HIV, sunt persoanele care își injectează droguri și partenerii sexuali ale acestora, bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați, lucrătoarele sexului comercial, deținuții și migranții. În pofida dezechilibrului semnificativ care există între țările EEAC în ceea ce privește veniturile și povara bolii, epidemia HIV în regiune rămâne concentrată în aceste populații. Potrivit estimărilor UNAIDS, consumatorii de droguri injectabile sunt la risc special în Europa de Est, circa 57% din cazurile noi de infectare cu HIV fiind atribuite consumului de droguri injectabile.
 
Cu 1,6 miliarde de dolari SUA în calitate de granturi HIV aprobate pentru perioada 2002-2016, Fondul Global este un finanțator cheie a programelor HIV în regiunea EEAC și cel mai mare donator de servicii de reducere a riscurilor. Cu toate acestea, pe lângă succesele colective înregistrate cu ajutorul granturilor finanțate de Fondul Global/programelor naționale etc, nivelul de acoperire cu servicii de prevenire, tratament[2] și servicii de îngrijire, mai ales în rândul populațiilor-cheie, rămâne prea limitat pentru a obține un impact asupra epidemiei HIV.
 
Așa cum majoritatea țărilor din EEAC cu epidemii determinate de consumul de droguri injectabile sunt din categoria țărilor cu venit mediu înalt, sursele de finanțare externă pentru programele HIV, inclusiv de la Fondul Global, sunt destul de limitate. Prin urmare, este vital ca țările să recunoască importanța sănătății publice ale acestor programe și să înainteze o nouă finanțare. În acest sens, implicarea actorilor naționali în răspunsul la HIV pentru persoanele care își injectează droguri este critică.
 
Recenta lansare a noului model de finanțare a Fondului Global cu disponibilitatea resurselor granturilor aprobate și rezultatele așteptate în EEAC oferă oportunitatea de a dezvolta o strategie regională a EEAC și a lărgi cadrul de investiții. La rândul său, strategia ar trebui să promoveze elaborarea planurilor naționale de investiții, pentru a se asigura că resursele interne sunt investite strategic, cu un potențial catalizator al resurselor Fondului Global, pentru a obține cel mai mare impact posibil.
 
Obiective
Dezvoltarea strategiei Fondului Global pentru EEAC și al cadrului de investiții are ca scop:
  • Ajungerea la un consens cu privire la prioritățile strategice și abordările pentru soluționarea problemei epidemiei HIV în regiune.
  • Să contribuie la abordarea unor potențiale nepotriviri/lacune dintre tendințele epidemiologice actuale și scopurile programelor, inclusiv, dar nu limitat la granturile Fondului Global.
  • Informarea țărilor aplicante și partenerilor, prin prisma noului model de finanțare, asupra priorităților strategice de investiții ale Fondului Global și principiile de a maximiza impactul.
  • Stimularea țărilor pentru a elabora/revizui cadrul Național HIV de investiții strategice adecvat.
Cadrul temporal
Perioada de timp prevăzută pentru implementarea și revizuirea periodică a etapelor de realizare a strategiei din EEAC ar trebui să fie aliniată cu ciclurile actuale și viitoare de trei ani ale Fondului Global (2014-2016 și 2017-2019). Documentul de strategie regională ar trebui să fie finalizat până la sfârșitul primului trimestru al anului 2014.
 
Prioritățile de investiții ale Fondului Global
În conformitate cu prioritățile Oficiului Regional UNAIDS EECA, bazat pe modelele epidemiologice, pare oportun ca marea majoritate (aproximativ 80%) din prioritățile globale de investiții ale Fondul Global propuse în regiunea EECA să fie axate pe următoarele două direcții:
  1. Promovarea și susținerea în creștere a accesului la tratamentul antiretroviral, asigurându-se că persoanele cele mai vulnerabile au acces continuu la testare, tratament, îngrijire și aderență la servicii.
  2. Promovarea și sporirea accesului la servicii complexe de reducere a riscurilor, prevenire, tratament și îngrijire pentru persoanele care își injectează droguri.
Strategia ar trebui, de asemenea, să răspundă necesităților și să aloce resurse pentru a sprijini și promova activitățile de care beneficiază bărbații care întrețin sex cu bărbați (BSB) și lucrătoarele sexului comercial (LSC). În plus, trebuie să se recunoască faptul că în unele țări din EEAC modelul epidemiologic HIV poate fi diferit față de restul regiunii EEAC și, prin urmare, va necesita o abordare diferențiată.
 
Scopuri:
  • Să contribuie la reducerea transmiterii HIV în rândul persoanelor care își injectează droguri cu 50% până în 2015.
  • Să contribuie la sporirea accesului la intervenții eficiente de reducere a riscurilor, inclusiv, schimb de seringi, servicii de tratament a dependenței de droguri și tratamentul hepatitei.
  • Să contribuie la creșterea accesului UDI la TARV de la mai puțin de 10% (la moment) până la 50% (în 2016).
  • Să contribuie la includerea serviciilor de reducere a riscurilor în politicile naționale în domeniul drogurilor și creșterea resurselor financiare destinate prevenirii HIV în rândul UDI în EEAC provenite din surse publice de la 15% la 60% până în 2016.
  • Să contribuie la extinderea testării eficiente, referirea la tratament și programele pentru aderarea la TARV.
  • Să contribuie la un acces durabil la TARV, asigurat calitativ și la un preț adecvat protejat de bugetul de stat.
 
Potrivit clasamentului Băncii Mondiale din iulie 2013, Republica Moldova se situează în categoria țărilor cu venit mai jos de mediu. Recomandările FG pentru acest grup de țări este:
-          Fiecare țară ar trebui să aibă o strategie de înrolare anuală treptată în TARV pentru a se asigura că tratamentul este acoperit în întregime de finanțarea internă (cel puțin 50% până în 2016).
-          Finanțarea pentru TARV ar trebui să fie disponibilă în cadrul granturilor Fondului Global doar pentru a iniția tratamentul în rândul populațiilor-cheie, cu scopul de a fi transferat la programul național SIDA în perioada de finanțare existentă.
-          Cel puțin de 60% din sursele Fondului Global ar trebui să fie orientate pentru reducerea noxelor și serviciile de prevenire, consolidarea capacităților, advocacy, drepturile omului și consolidarea comunității cu populații cheie cu o prevalență de peste 5%.
-          Asigurați-vă că cel puțin 10% din finanțare este oferită pentru TB/HIV și alte coinfecții.
 
Elemente cheie pentru elaborarea strategiei:
  1. Ajungerea la un acord asupra cadrului de investiții a Strategiei regionale
  2. Elaborarea cadrului de investiții Național
  3. Susținerea Consolidării Sistemului Comunității
  4. Promovarea sistemelor de sănătate centrate pe oameni
  5. Adaptarea scopurilor și guvernării CNC-urilor
  6. Formarea parteneriatelor pentru furnizarea rezultatelor
  7. Planuri și strategii durabile pentru păstrarea abordărilor de succes pentru impact
Resurse, Monitorizare și Evaluare
 
Strategia regională și cadrul de investiții ar trebui să definească în mod clar care va fi succesul pe termen mediu și lung, cu repere pre-definite și planul, care ar putea fi colectiv, monitorizate și evaluate în mod regulat pentru a reflecta succesele și cele mai bune practici și pentru a determina neajunsurile.
 
Strategia și cadrul de investiții va trebui să furnizeze date privind estimarea resurselor financiare, tehnice și de altă natură, solicitate de la Fondul Global, alți donatori și țări.
 
În cele din urmă, doar printr-un parteneriat eficace de lungă durată la nivel de țară și regiune, începând cu conducerea țărilor și susținută de hotărârea colectivă a tuturor părților interesate, putem atinge obiectivul universal de acoperire cu TARV și servicii de îngrijire și prevenire în rândul populațiilor din EEAC.

[1] Armenia, Azerbaijan, Belarus, Estonia, Georgia, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Latvia, Lituania, Republica Moldova, Federația Rusă, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina, Uzbekistan.

[2] Se estimează că doar 25% din persoanele eligibile pentru tratamentul HIV îl primesc, bazat pe ghidurile OMS 2010.